M-am întâlnit cu torţionarii. Este vorba despre continuatorii acelei teribile practici din închisorile comuniste ce a terorizat istoria românilor şi continuă să o terorizeze. “Oamenii” pe care îi consideram prieteni au îmbrăcat uniformeletorţionarilor NKVD şi şi-au deschis beciuri pentru tortură. “Oamenii” pe care mai ieri îi consideram români s-au dovedit a fi nişte bestii ghidaţi de instinctul animalic de a omorî pe semenul lor. Noi toţi încercăm , de 20 de ani, să ne refacem şi să realizăm idealul naţional: UNIREA. Dar iată că idealurile sunt infestate, sunt batjocorite, sunt lovite, şi cel mai dureros, sunt manipulate de către un păpuşar abil care “ne lucreză”! Mai mult decât atât, guguştiucii neştiutori îi dau sfaturi cum să acţioneze neştiind că vor fi următorii închişi în camerele de tortură special pregătite. Am fost lovit cu genunchii şi pumnii în coaste neştiind ce vor de la mine. Ăştia ne-au distrus timp de 200 de ani, dar niciodată nu ne vor putea învinge. Citisem undeva că atât ţăranul român, când era distrus, cât şi intelectualul, când i se smulgeau unghiile la Aiud, la Gherla, la Sighet, se ruga pentru călău. Mă voi ruga şi eu pentru călăii mei. “Doamne, iartă-i că nu ştiu ce fac“
„Noi nu trăim pe o insulă. Trăim în încercuire capitalistă”
(Stalin, 1926)
Astăzi, localitatea Tatar-Bunar din sudul Basarabiei (în prezent teritoriu aflat în componenţa Ucrainei) numără mai puţin peste 10 000 de locuitori. Monumentul colosal din centrul oraşului aminteşte de un eveniment, sau mai bine zis de un plan definitoriu al Kremlinului de a distruge statul român prin sovietizare.
Totuşi, ce importanţă are „revolta” de la Tatar-Bunar şi care sunt consecinţele acestei operaţiuni regizate de Comintern asupra redefinirii identitare a spaţiului dintre Prut şi Nistru? Care au fost adevăratele intenţii ale Uniunii Sovietice şi cine a stat în spatele „mascaradei-puci”? În următoarele rânduri voi încerca să răspund la aceste întrebări prin intermediul unei investigaţii istorice.
Stalin şi ţara sovietelor
Gândirea sovietică percepea ameninţarea militară românească eminentă încă din decembrie 1917, după ce Armata română a reuşit să dezarmeze şi să alunge din Moldova în jur de 1 150 000 de soldaţi ruşi bolşevizaţi, organizaţi în trupe de zece ori mai numeroase decât efectivele româneşti, iar „de la predecesorii ţarişti a fost moştenit şi un resentiment strategic din cauză că românii reprezentau singurul obstacol non-slav în arcul slavic, care se întindea iniţial prin Rusia, prin Dobrogea, spre Bulgaria, Macedonia, Serbia, Bosnia, Croaţia şi Slovenia”.[1]Read the rest of this entry »
Bunicul poartă un veston md.1931, ţinuta zilnică. Broderia petliţelor este specifică regimentelor de gardă, pe umărul drept poartă eghileţi de gardă.
Baretele (de la stânga la dreapta): Medalia „Pro Basarabia şi Bucovina” (1943), Medalia „Cruciada Împotriva Comunismului” (1942), Medalia „Centenarului Regelui Carol I” (1939? sau 1940?).
A fost asaltul asupra Odessei sovietice, într-adevăr, o victorie a Armatei române? În toamna anului 1941, Cartierul General al Armatei Roşii a hotărât transferul tuturor forţelor militare dispuse pe frontul din Odessa către Crimeea, acolo unde trupele germane câştigau teren. Mareşalul Antonescu reuşea, astfel, să cucerească „fortăreaţa bolşevismului”. A fost, deci, Odessa un simbol al rezistenţei sau unul al laşităţii sovietice?
Exact acum 70 de ani în urmă, la 22 iunie 1941, la ordinul istoric dat de mareșalul Ion Antonescu: „Ostași, vă ordon: Treceți Prutul!”, armata română își spală umilința retragerii din teritoriile pierdute în vara anului 1940. Atunci întreaga forță a națiunii române s-a prăbușit asupra Colosului Sovietic ce instaurase acolo un regim de teroare. De la 22 iunie la 26 iulie 1941, timp de 35 de zile, teritoriul dintre Prut şi Nistru a fost teatrul unor crâncene lupte duse de trupele române şi germane împotriva celor sovietice. În urma acţiunii de eliberare a teritoriilor ocupate de sovietici pierderile armatei române s-au cifrat la 24.396 militari. Alături de localităţile unde românii au avut de înfruntat lupte decisive, glorioase, care au intrat în memoria naţională: Posada, Rovine, Podul Înalt, Călugăreni, Plevna, Griviţa, Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, se adaugă şi alte nume de localitatăţi, cu o rezonanţă eroică precum ar fi Ţiganca, Epurenii, Cania, Stoeneşti, Vărvăreni… Read the rest of this entry »
… al municipiului Chişinău (oraşul Chişinău împreună cu cele 18 suburbii, respectiv Codru, Cricova, Durleşti, Sângera, Vadul lui Vodă, Vatra, Băcioi, Bubuieci, Budeşti, Ciorescu, Cruzeşti, Grătieşti, Stăuceni, Tohatin, Truşeni, Coloniţa, Condriţa, Ghidighici), trimite un mesaj la nicolae_tibrigan@yahoo.com, în care să menţionezi numele, prenumele, nr. telefon şi localitatea de reşedinţă.
Termenul limită pentru înscrieri este miercuri, 15 iunie, ora 23:59.
Mijloacele de transport vor fi comandate în baza numărului de solicitări. Accesul la bord se va face sâmbătă seara numai în baza buletinului de identitate cu viză de reşedinţă care să demonstreze domicilierea în mun. Chişinău, precum şi în baza carnetului de student.
Vino şi tu la vot în turul II, să demonstrăm împreună că noi contăm!
Unitățile de tancuri. După izbucnirea celui de al doilea război mondial, la 1 septembrie 1939, sistemul de alianțe în care era angajată România și-i garantau integritatea teritorială, s-a prăbușit. Rând pe rând Cehoslovacia, Polonia, Danemarca, Norvegia, Olanda, Belgia și Franța au fost ocupate de armata germană. La înfrângerea și împărțirea Poloniei a contribuit și armata sovietică care apoi, în urma „Războiului de iarnă” a ocupat o parte din Finlanda. Prinsă în cleștele Germaniei și U.R.S.S. care își urmăreau interesele strategice și satisfacerea pretențiilor aliaților minori, România a fost constrânsă în 1940 să cedeze mari părți din teritoiul său: nordul Bucovinei și Basarabia, către U.R.S.S., nord-vestul Transilvaniei, către Ungaria și sudul Dobrogei, către Bulgaria.
Pentru a recupera o parte din teritorii, România s-a aliat cu Germania și celelalte puteri ale Axei și, la 22 iunie 1941, a intrat în război împotriva Uniunii Sovietice pentru a elibera Basarabia și Bucovina de nord. Read the rest of this entry »
