Archive for the ‘Media despre Vărvăreuca’ Category

h1

In memoriam. 76 de ani de la luptele de pe valea Răutului

Iulie 16, 2017

Autor: Victor Țîbrigan

 

Pe 19 iulie se vor împlini 76 de ani de la desfășurarea luptelor de pe valea Răutului duse de diviziile 8, 13 şi 14 infanterie române (din compunerea Corpului 30 armată german) în zona localităţilor Floreşti, Movila Turcului, Dubna, Stoicani. În prezent, singurele mărturii ale jertfei pe altarul Patriei a soldaților români sunt Muzeul Ostașului Român „Memoria” din Vărvăreuca și Fântâna Eroilor din preajma înălțimii Bortoasa (locul unde au avut loc cele mai crâncene lupte).

 

Drept elogiu adus eroilor români, îmi propun să reconstitui pentru tânăra generație, măcar parțial, acele zile din vara anului 1941.

 

Totul a început cu decizia României de a intra în războiul contra Uniunii Sovietice alături de Germania pentru a elibera provincia ocupată Basarabia (22 iunie 1941). Read the rest of this entry ?

Anunțuri
h1

Peștera care i-a salvat pe românii basarabeni de sovietici

Martie 29, 2017

Radio Chișinău | 01.12.2014

Puțini cunosc fapta nobilă a unui copil de 11 ani, care împreună cu tatăl său, dascăl la biserica din satul Vărvăreuca, din fostul județ Soroca, a ascuns în peștera din localitate câteva zeci de răzeși și funcționari români de furia ostașilor sovietici.

O istorie dramatică demnă de marile ecrane, astăzi aproape dată uitării. O relatare de Victor Pogor.

Se întîmpla în iulie 1941, când trupele sovietice, încercau să recucerească înălțimea Bortoasa și să îndepărteze Armata Română spre Prut. În localitatea se zvonea că sovieticii umblă din casa în casă, fac percheziții, împușcându-i pe toți cei ce se considerau români și se declarau împotriva regimului de ocupație.

Ion Ciobanu își amintește și acum cum tatăl său, Vladimir Ciobanu, dascăl la biserica din Vărvăreuca, i-a poruncit să meargă pe la mai mulți oameni din sat, unii dintre ei țărani înstăriți, și să-i aducă, sub protecția întunericului la peștera din marginea satului. Acolo s-au ascuns timp de câteva zile, blocând intrarea cu pietre. Ascultau îngroziți cum detonează proiectilele la doar câteva sute de metri de locul unde se aflau.

Au stat ascunși în peșteră câteva zile. Dormeau pe rând, pe fânus, adus de copii de pe malurile Răutului.

Galina Ciobanu, martor și ea la evenimentele din acea vreme, spune că au părăsit peștera doar după ce au observat câțiva militari români, dezbracați până la brâu, spălându-se în apele râului. Aceștia le-au spus că pot pleca pe la casele lor, pentru că de acum sunt liberi, iar trupele sovietice au fost alungată departe, spre Soroca.

Directorul muzeului ostașului român „Memoria” din Vărvăreuca, Victor Țîbrigan, spune că după război, peștera din Vărvăreuca a fost dată uitării, devenind loc de extracție a pietrei pentru construcții, iar cei care își mai aduc aminte de fapta dascălului din localitate sunt tot mai puțini.

Acum peștera din Vărvăreuca este un loc de joacă îndrăgit de copiii din împrejurimi și numai o cruce, roasă în piatră de mâna unui necunoscut amintește de acel iulie 1941 în care dascălul din localitate și fiul său au salvat mai multe vieți nevinovate.

h1

Un film documentar despre „Hora satului” din Vărvăreuca

August 14, 2016

d0b1d0b5d0b7d18bd0bcd18fd0bdd0bdd18bd0b9

Recent am descoperit un blog interesant ce merită a fi urmărit – Malaya Odesa (vărvărenii știu de ce). Este vorba de un proiect cultural atât pentru vărvăreni, cât și pentru vizitatori. De asemenea, am rămas plăcut surprins să descopăr un documentar vechi din 1986 – „Hora satului” regizat de Mihail Gheorghe Cibotaru prezentator, scriitor, eseist ,ex-ministru al culturii, deținător al Ordinului Republicii și vărvăreaun cu nume mare.

Protagoniștii încearcă să reînvie un vechi obicei al satelor din Basarabia „Hora satului” sau „Joc”. Deși acțiunea se petrece în plină perestroikă gorbaciovistă, regizorul surprinde câteva secvențe din activitățile cotidiene ale vărvărenilor față de care „timpul nu mai avea răbdare”.

Nu-mi rămâne decât să-i mulțumesc lui Vlad Țurcanu că a reușit să descopere această peliculă inedită.

h1

ASFALT DE MOLDOVA – Peisajele pitoreşti din Vărvăreuca

Iulie 7, 2011
h1

Cine a fost Costea Bucioc?

Aprilie 22, 2010

Costea Băcioc (Bucioc, Buciuc), Băciog, Costache ~, Coste ~), mare vornic de Ţara de Jos, fratele lui Ilea ceaşnic (paharnic), soţul Condachiei, ginerele lui Pătraşco mare vornic şi socrul lui Şoldan şi Iordachi (1601-1620, menţ. 1625).[1]

„<1608 Septembrie 1-1609 August 31> 7117

7117 <1608-1609> Constandin Movilă v<oe>v<o>d că au dat două sate, Băltăţeştii şi Mânjeştii lui Pătraşcu ce au fost vornic mare, apoi ficioru său, Bocioc vor<ni>c, iară pe urma lui Bocioc au căzut aceste sate, la mâna ginerilor, Şoldan şi Iordachi cel bătrân, ce au fost vist. Mare, moşul lui Ilie vist.”[2]

„1622 (7130) ianuarie 22 Iaşi

╬ Io, Ştefan Tomşea voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei. Iată s-au pârât de faţă, înaintea noastră, rugătorii niştri călugării de la mănăstirea Bisericanii cu cneaghina lui Băcioc vornic şi cu fraţii ei, Dumitru şi Toader şi surorile lor, Tofana şi … )[3] toţi fiii lui Păreaşco logofăt de la Constantin voievod, pe satul anume Troiţa, ce este în ţinutul Neamţ, pe Cracău. Read the rest of this entry ?

h1

Holocaustul comunist

Aprilie 20, 2010

„Nu există o societate comunistă, ci o dominaţie

comunistă asupra unei societăţi care supravieţuieşte cum poate”

(Vladimir Volkov)

Odată cu înaintarea frontului, în martie 1944 puterea sovietică este din nou instaurată în Basarabia. Chiar din primii ani, concomitent cu organele de partid şi de stat oficiale ale R.S.S.M., dominate exclusiv de străini, la Chişinău activa şi aşa-numitul Birou pentru Moldova al comitetului Central al Partidului Comunist (bolşevic) din Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, compus din opt subunităţi stabilite pe ramuri de activitate: propagandă şi agitaţie (în frunte cu S.G. Zelionov, A.I. Soloviov, M.I. Smirnov); agricultură (P. N. Lealin, C. P. Mitiuşkin); administraţie (A. V. Miciurin); finanţe şi planificări (P. V. Readov); transport (A. I. Federenko); activitate feministă (M. I. Andreev, I. M. Zeniţov). Preşedinte şi preşedinte-adjunct ai acestui Birou au fost, în anii 1947-1949, A.V. Ivanov şi respectiv V.S. Efremov. După numele de familie ale împuterniciţilor enumeraţi ne putem da seama cu uşurinţă cine sunt vinovaţii penuriei de alimentare ce a dus la înfometarea a sute de mii de români basarabeni în anii 1946 şi 1947. „Evident despre acest organ nu era voie să se vorbească, aşa ca să afle muritorii de rând. Astfel, aparent treburile obşteşti ale noii republici sovietice erau dirijate de conducerea republicană de partid şi de stat, pe când în realitate ea servea doar de paravan în dosul căreia se afla stăpânirea efectivă a ţinutului[1]

Mai trebuie, oare, în atare situaţie, să ne mirăm că, urmând cu smerenie indicaţiile de la Moscova, conducătorii din republică fixau în toiul secetei din primăvara anului 1946 o medie a recoltei agricole de 5-6 ori mai mare faţă de cea posibilă?[2] Read the rest of this entry ?

h1

Comuna Vărvăreuca. Prin noi încercări

Februarie 11, 2010

În martie 1944, s-a reinstaurat puterea sovietică. Până în anul 1991, în satul Vărvăreuca se aflau asociaţie intercolhoznică, şcoală de 8 ani, club, bibliotecă, punct medical, creşă, magazine, oficiu poştal, cinematograf. De asemenea, Vărvăreuca era sediul colhozului „Pacea”. În 2001: gospodării – 1860, locuitori – 2960, proprietari de pământ – 447, cooperativa de producţie „Vărvăreni” – 323 ha, SA „Cereale Flor”, gospodăria ţărănească „Pavel Cibotaru” – 140 ha, SA „Fabrica de lactate Floreşti”, abator, şcoala medie „Mihai Eminescu”, cămin cultural, bibliotecă, oficiu poştal, oficiul medicului de familie, biserica „Minunile Sf. Arh. Mihail”, grădiniţă de copii, teren de fotbal, 90 fântâni, centrală telefonică, monument consătenilor căzuţi în războiul II mondial, baie. Vărvăreuca e satul natal al scriitorului Mihail Gh. Cibotaru, laureat al Premiului Naţional pentru literatură (1.10. 1986). Cod poştal MD-5040. În anul 2004, cu sprijinul lui Victor Ţîbrigan şi a locuitorilor din comună, în zona luptelor de pe înălţimea „Bortoasa” este amenajată „Fântâna Eroilor” şi monumentul ostaşilor români căzuţi pe câmpul de luptă în vara anului 1941; iar 25 octombrie 2008, Victor Ţîbrigan a inaugurat Muzeul ostaşului român „Memoria” situat pe adresa str. Mihai Eminescu nr. 56.