Ofensiva pentru eliberarea centrului şi sudului Basarabiei

Armata română se vede nevoită să treacă la acţiuni practice, ce au culminat cu lupta contra anarhiştilor care, bolşevizaţi, indisciplinaţi şi insubordonaţi părăseau frontul în valuri uriaşe – mari unităţi până la nivelul unor armate: de exemplu a VI-a, a XI-a ş.a.

„La 21-22 decembrie 1917 a fost lichidat cu forţa focarul constituit de cei 3000 de ruşi la Socola în Iaşi. Luptele grele s-au dat între români şi ruşii din Armata a VI-a şi mai ales din celebrul corp siberian la Galaţi şi împrejurimi în zilele de 12-23 ianuarie. În timpul luptelor peste 3000 de ostaşi ruşi s-au predat germanilor, iar restul, deşi primise ajutor de la marina proprie de pe Dunăre, a depus armele şi a fost lăsată să treacă Prutul spre Rusia. O înfruntare sângeroasă s-a petrecut şi la Paşcani, între divizia 7 română şi trupele Armatei a IV-a, care, părăsind şi ea frontul din munţii Neamţului şi Sucevei, se îndrepta spre Iaşi. Cea mai mare parte a trupelor Corpului II rus mai întâi scapă, însă este prins, încercuit de români şi, la 27 ianuarie nevoit să ceară colonelului Rădulescu[1], să-i lase să se retragă spre Suceava (fiind îndrumaţi să se retragă prin nordul Basarabiei). Totuşi ruşii îi atacă pe români. O luptă sângeroasă a avut loc la Spătăreşti, de pe urma căreia mii de „aliaţi” au fost dezarmaţi luânduli-se 4000 puşti, 74 mitraliere, 84 tunuri, 15 chesoane şi expediaţi spre nordul Basarabiei. Ambele tabere au înregistrat morţi şi răniţi.”[2] Continuă lectura

Reclame